Vlad Mureșan, bilanțul dur al PNRR: „Toată presiunea de a finanța statul a fost pe umerii constructorilor”
De Ziua Națională a Constructorului, Patronatul Societăților din Construcții – Filiala Transilvania (PSC Transilvania) a organizat, la Cluj-Napoca, conferința „Viitorul construcțiilor post-PNRR”, dedicată bilanțului programului și lecțiilor care trebuie transformate în reguli pentru următorul ciclu investițional.
Discuțiile au pornit de la cifrele oficiale ale programului: din valoarea totală analizată, de aproximativ 21,1 miliarde de euro, proiectele din construcții concentrează circa 9,45 miliarde de euro — aproape 45% din total. Valoarea lucrărilor executate și certificate tehnic este de aproximativ 6 miliarde de euro, în timp ce constructorii au încasat efectiv doar circa 3,1 miliarde de euro.
„Toamna se numără bobocii”: bilanțul PSC Transilvania
Alexandra Stoica, președintele PSC Transilvania, a arătat că Ziua Constructorului trebuie să fie și un moment de evaluare lucidă a efortului susținut de sector în implementarea PNRR: „Potrivit unui vechi proverb românesc, «toamna se numără bobocii». Fiind toamnă și fiind, astăzi, Ziua Constructorului, am pornit și noi o numărătoare a eforturilor și efectelor PNRR asupra sectorului construcțiilor. Ceea ce am constatat ne bucură și ne preocupă deopotrivă”, a declarat Alexandra Stoica.
Pentru președintele PSC Transilvania, ponderea de aproape 45% confirmă rolul strategic al sectorului construcțiilor în implementarea programului, însă adevăratul bilanț trebuie să privească simultan trei paliere distincte: ceea ce s-a contractat, ceea ce s-a construit efectiv și ceea ce s-a plătit constructorilor.
Vlad Mureșan: un buget care s-a redus de patru ori în cinci ani
Cel mai detaliat bilanț financiar al PNRR, prezentat la conferință, i-a aparținut lui Vlad Mureșan, prim-vicepreședinte al PSC Transilvania, care a vorbit în numele celor opt filiale ale patronatului la nivel național: „Toate cele opt filiale ale Patronatului Societăților din Construcții din România doresc să transmită un mesaj destul de puternic pe acest subiect”, a declarat Vlad Mureșan, înainte de a trece la radiografia financiară a programului.
Potrivit lui Mureșan, PNRR a pornit în 2021 cu un plan de finanțare de 29,18 miliarde de euro pentru România. „PNRR a început în anul 2021, având un plan de finanțare de 29,18 miliarde de euro”, a precizat el, adăugând că prima corecție a bugetului a venit la finalul lui 2023: „În decembrie 2023, acest buget s-a redus, nu foarte mult, la valoarea de 28,51 miliarde de euro.”
Reducerea semnificativă a survenit cu un an înainte de finalul programului, planificat inițial pe cinci ani, din 2021 până în 2026. „Programul de finanțare știm că este pe cinci ani, din 2021 până în 2026. Cu un an înainte de finalizarea acestuia, în 2025, bugetul s-a redus la aproximativ 21,4 miliarde de euro — o reducere semnificativă, pentru că ne-am dat seama că nu putem finaliza tot ce ne-am propus”, a explicat Mureșan. Ultima corecție a venit cu doar o lună înainte de încheierea programului: „În urma unei ultime renegocieri, în iulie 2026, cu o lună înainte de finalizarea programului, bugetul PNRR s-a redus la 20,1 miliarde de euro.”
Ce nu s-a mai finanțat: autostrăzi, spitale, căi ferate
Întrebarea retorică pe care Mureșan a pus-o publicului a fost simplă: „De ce am ajuns doar aici? Ce s-a pierdut?” Răspunsul a venit sub forma unei liste de proiecte rămase, integral sau parțial, în afara finanțării prin PNRR.
„S-au pierdut aproape două autostrăzi pe care am vrut să le finanțăm prin PNRR: Autostrada Unirii, A3, și o parte din Autostrada Transilvania, A8”, a spus Mureșan. Situația nu a fost mai bună nici în cazul spitalelor: „Am vrut să renovăm și să construim 49 de spitale. Am reușit doar 8, dintre care cred că vom finaliza integral doar 7.” Pe zona feroviară, prim-vicepreședintele PSC Transilvania a folosit o întrebare retorică pentru a puncta situația infrastructurii: „Vă place cum merg trenurile în România? Am vrut să reabilităm o mare parte din trecerile de cale ferată și am reușit doar 60% din ce ne-am propus.”
Finalul programului, prelungit cu două luni printr-o derogare controversată
Programul s-a încheiat oficial pe 31 august 2026, iar Mureșan a subliniat contrastul dintre rigoarea termenului european și practica internă: „Acum suntem în septembrie 2026, iar acest program s-a încheiat pe 31 august. Probabil aceasta a fost și o problemă, pentru că suntem obișnuiți cu programe guvernamentale care se amână la nesfârșit — PNDL încă nu este finalizat. Una dintre lecțiile pe care ni le-au dat europenii este că, odată ce avem termene clare, 2021–2026, trebuie să încheiem aceste programe. Cred că nimeni nu și-a imaginat că nu va fi prelungit acest program și că nu vom avea timp să implementăm tot ce ne-am propus.”
Programul a beneficiat totuși de o prelungire tehnică de două luni, care a impus modificări legislative de ultim moment. „S-a prelungit cu două luni. În aceste două luni, ce am făcut? A trebuit să schimbăm o lege — Legea 141 — și să modificăm regulamentul de recepție la terminarea lucrării, pentru că ne-am dat seama că nu putem finaliza aceste lucrări. S-a dat această derogare prin care putem recepționa o investiție la un stadiu fizic de 95%, dar fără a avea branșamentele electrice realizate”, a explicat Mureșan, care nu a ezitat să critice consecințele practice ale acestei soluții: „Cum poate funcționa acea clădire fără branșamente electrice? De ce avem această birocrație imensă în țară? De ce instituțiile responsabile cu avizele de racordare la energie electrică nu ne pot elibera actele necesare, astfel încât să putem finaliza investițiile la timp? Pe majoritatea șantierelor noastre avem această problemă cu branșamentele electrice. Guvernul a trebuit să dea o lege prin care să obținem o derogare pe acest aspect.”
Grad de absorbție de 93%, dar bani încasați mult mai puțini
Vlad Mureșan a atras atenția asupra unei distincții esențiale, adesea ignorată în comunicarea oficială: diferența dintre gradul de absorbție raportat și sumele efectiv încasate de România. „Se raportează un grad de absorbție de 93% pe acest program. Dar gradul de absorbție este diferit de banii pe care România i-a încasat efectiv. Momentan, am încasat doar 13 miliarde de euro”, a precizat el, adăugând că o nouă tranșă este încă în așteptare: „Am depus o tranșă, penultima, pe 14 august 2026, în valoare de 2,84 miliarde de euro. Mai avem de încasat 7,5 miliarde de euro, pe care nu știm dacă le vom încasa sau nu – depinde de multe jaloane pe care trebuie să ni le asumăm, de un întreg pachet de jaloane. Și vedem ce se întâmplă în țară: este un risc foarte mare ca acești bani să fie sau nu încasați.”
O problemă și în interiorul sectorului: 4.500 de șantiere cu situație incertă
Mureșan nu a evitat nici autocritica la adresa propriului sector. „Dar, desigur, și noi, sectorul construcțiilor, avem o problemă. Din cele 15.000 de șantiere, aproximativ 4.500 nu știm dacă vor fi sau nu recepționate, sau dacă au fost deja recepționate – nu avem încă datele oficiale. Și noi, ca sector, avem o problemă: doar unii constructori își fac treaba corect, alții nu”, a recunoscut el, făcând trimitere directă la propunerea colegului său din conducerea PSC Transilvania: „Colegul nostru, Alin Vlădan, mi-a vorbit despre clasificarea firmelor din construcții. Avem nevoie ca nu orice firmă să poată construi orice și să câștige orice licitație.”
Bilanțul sectorului construcțiilor: „Toată presiunea a fost pe umerii constructorilor”
Revenind la cifrele sectorului pe care îl reprezintă, Mureșan a confirmat ponderea covârșitoare a construcțiilor în totalul PNRR: „Ce a însemnat sectorul construcțiilor din acest program? Aproximativ 9,5 miliarde de euro, ceea ce a reprezentat aproximativ 45% din total. Noi, ca și constructori, am dus greul acestui proiect.”
Detaliind stadiul fizic și financiar al lucrărilor, Mureșan a subliniat decalajul dintre munca prestată și banii încasați: „Ca stadiu fizic, suntem la aproximativ 60%. Din cei aproximativ 9 miliarde de euro care revin sectorului construcțiilor, stadiul fizic realizat este de 6 miliarde de euro. Am încasat doar 3 miliarde de euro.” Concluzia sa a fost una fără menajamente: „Practic, toată presiunea de a finanța statul a fost pusă pe umerii constructorilor, care fac acest lucru fără niciun sprijin financiar real.”
„Nu se poate face un șantier într-un an”: lecțiile pentru viitor
Ultima parte a intervenției lui Mureșan a fost dedicată lecțiilor pe care sectorul trebuie să le rețină pentru următorul ciclu de finanțare europeană. El a criticat direct durata excesivă a procedurilor de autorizare și achiziție publică, într-un program cu termen fix de execuție: „De ce am ajuns în această situație și ce putem învăța? Odată ce un program începe în 2021 și se termină în 2026, iar birocrația la noi în țară este imensă, ai nevoie de aproape doi ani ca să obții autorizația de construire, faci o licitație care, de multe ori, se atribuie tot în doi ani și mai rămâne doar un an în care noi, constructorii, trebuie să facem minuni pe șantier. Nu putem face acest lucru. Efectiv, nu se poate.”
Principala lecție, în opinia sa, privește selecția proiectelor finanțate: „Ce trebuie să învățăm din acest PNRR? Trebuie să finanțăm proiecte mature. Nu orice vis politic trebuie finanțat. Acest PNRR a fost, parcă, ca o șaorma cu de toate – fiecare, pe criterii politice, a inclus pe listă ce a vrut să finanțeze.”
Totuși, Mureșan a ținut să recunoască și reușitele reale ale programului, ilustrate printr-un exemplu concret din infrastructura rutieră: „Vedem că o mare parte este un eșec, dar o mare parte este o realizare — pentru că cine și-ar fi imaginat că astăzi ajungi mai repede de la Iași la București decât de la Cluj la București? Și este adevărat: Autostrada Moldovei s-a construit prin acest program și a fost un real succes. Deci se poate — dar trebuie să alegem foarte bine proiectele pe care le vom finanța: proiecte mature, proiecte pe care știm că nu le vom bloca birocratic, unde avem studiile de fezabilitate și avizele de mediu, care, știm cu toții, durează foarte mult.”
În încheiere, Mureșan a atras atenția și asupra capacității administrative inegale a beneficiarilor finali ai fondurilor, spitale și primării, ca sursă suplimentară a pierderilor de bani europeni: „Prin acest program, banii s-au dat direct beneficiarului final — spitale, primării. Numai că nu toate aceste unități administrativ-teritoriale au avut capacitatea de a derula astfel de proiecte, și de aceea s-au pierdut bani: mulți nu au știut cum să obțină autorizația de construire, cum să facă rost de avizele necesare sau cum să deruleze achizițiile publice necesare. Dar, așa cum se întâmplă în orice domeniu, și noi, constructorii, avem uscăturile noastre, iar acest aspect trebuie reglementat.”
Ce rămâne după conferință
Bilanțul prezentat de Vlad Mureșan conturează imaginea unui program de finanțare european care a reușit performanțe notabile — precum Autostrada Moldovei — dar care a fost, deopotrivă, marcat de reduceri succesive de buget, birocrație excesivă și un decalaj major între gradul de absorbție raportat oficial și sumele efectiv încasate de România. Lecția pe care Mureșan o transmite mai departe pentru viitorul exercițiu financiar, 2028–2034, este una simplă: finanțarea trebuie direcționată către proiecte mature, cu autorizații și avize deja obținute, nu către promisiuni politice care riscă să rămână, din nou, doar pe hârtie.
