Oniga: Vedeți cu adevărat vreo diferență între fanaticii lui Bolojan și cei ai lui Georgescu?
Antreprenorul clujean Gabriel Oniga, fondatorul Cruiser Aviation România și fost consilier local PSD la Cluj-Napoca, a publicat o amplă analiză despre modul în care liderii politici sunt transformați în figuri providențiale, susținând că una dintre cele mai mari probleme ale societății românești este tendința de a înlocui spiritul critic cu admirația necondiționată.
Mesajul său vine în contextul tensiunilor politice generate de căderea Guvernului Bolojan, de desemnarea lui Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru și de ruptura tot mai evidentă dintre președintele Nicușor Dan și o parte a susținătorilor lui Ilie Bolojan.
În opinia lui Oniga, politica românească traversează un nou episod al unui fenomen repetitiv: construirea unui nou „salvator național”, promovat intens de o parte a formatorilor de opinie și a spațiului mediatic: „Nu vă mai îndrăgostiți de politicieni! Găsiți-vă o fată frumoasă, un băiat, după caz, dar niciodată un politician. Există la noi o specie aparte de «analiști independenți» care vă explică, de fiecare dată, cine este unicul și singurul salvator al nației. Da, este o coincidență ciudată că sunt mereu aceiași mândruți, gurani, cetepei și alții asemenea lor. Îi știți, moraliștii de serviciu, legați într-un fel sau altul de bani publici, de subvenții sau de ecosistemul politic pe care pretind că îl analizează din exterior.”
Fostul consilier local susține că acest mecanism s-a repetat în cazul mai multor lideri politici care, la un moment dat, au fost prezentați drept soluții miraculoase pentru problemele României: „Sunt aceiași care ne-au explicat că Băsescu este soluția. După un deceniu au descoperit că era și Petrov, turnătorul. Apoi ne-au explicat că Iohannis este salvarea. După alți ani au descoperit că are empatia unui stâlp de telegraf și niște case greu de justificat. Ne-au spus că Lasconi este lumina. După anularea alegerilor au început să observe lucruri care erau vizibile și înainte.”
Oniga afirmă că același proces are loc acum în jurul lui Ilie Bolojan, despre care spune că este prezentat drept „marele reformator”, fără ca deciziile și rezultatele sale să fie analizate cu aceeași rigoare aplicată altor lideri politici: „Acum suntem în faza Bolojan. Marele reformator. Omul care va face ordine. Omul care va schimba statul. Și totuși, nu văd aproape pe nimeni întrebând unde sunt reformele care îi justifică reputația. Nu văd pe nimeni discutând serios despre deciziile sale controversate. Nu văd pe nimeni analizând critic ceea ce face, ci doar repetând ceea ce ar urma să facă. Pentru că exact asta este problema: în România, reputația reformatorului ajunge de multe ori să valoreze mai mult decât reforma însăși.”
În analiza sa, antreprenorul critică și ceea ce consideră a fi lipsa unei dezbateri publice reale privind unele decizii economice și financiare asumate în ultimii ani, precum și modul în care anumite teme sunt tratate de presă și de liderii de opinie.
Potrivit lui Oniga, succesul politic al unor lideri nu ar trebui să îi transforme în personaje aflate deasupra criticii publice, iar popularitatea nu poate înlocui evaluarea obiectivă a rezultatelor.
Mesajul său merge însă dincolo de persoana lui Ilie Bolojan. Gabriel Oniga consideră că adevărata problemă este nevoia constantă a societății de a căuta lideri providențiali care să rezolve probleme ce ar trebui gestionate de instituții puternice și funcționale: „Pentru că aici este problema de fond: nu Bolojan. Nici Băsescu. Nici Iohannis. Nici Lasconi. Problema este nevoia permanentă de a găsi un Mesia politic. Astăzi este unul. Mâine va fi altul. Iar aceiași oameni care vă explică acum de ce actualul salvator este indispensabil vă vor explica peste câțiva ani de ce, de fapt, au fost dezamăgiți și de acesta.”
În final, fostul consilier PSD face o comparație între susținătorii diferitelor tabere politice și susține că mecanismele de idolatrizare sunt similare indiferent de orientarea ideologică: „Vedeți cu adevărat vreo diferență între fanaticii lui Bolojan și cei ai lui Georgescu? Nici eu. Numele diferă. Mecanismul este identic. Schimbați personajele și veți obține aceeași poveste: aceeași credință oarbă, aceeași suspendare a spiritului critic, aceeași nevoie de a găsi un om providențial care să rezolve ceea ce ar trebui rezolvat de instituții.”
Mesajul lui Gabriel Oniga apare într-un moment în care scena politică românească este marcată de reașezări majore, iar dezbaterea privind rolul lui Nicușor Dan, Ilie Bolojan și viitorul guvern domină agenda publică. Dincolo de numele aflate astăzi în prim-plan, antreprenorul clujean avertizează că problema reală nu este ascensiunea sau căderea unui politician, ci tendința repetată a societății de a înlocui analiza critică cu speranța că un singur om poate rezolva pro
