István Szakáts: Proiectul metroului în Cluj s-a dus și nu s-a dus – dar problema traficului rămâne
Activistul civic István Szakáts consideră că proiectul metroului în Cluj s-a dus și nu s-a dus – dar problema traficului rămâne
„Scăpată în curând și oficial (est. luni, 16 septembrie) de slalomul obositor între jaloanele PNRR, primăria poate răsufla ușurată: poate rescrie proiectul, îl poate ciopârți în bucăți, îl poate băga la congelator, și în următorii 20-30 ani să îl tot scoaată la dezghețat pungă cu pungă – după cum mai agonisește niște bani, după cum mai urmează niște alegeri. Dar pentru asta, întâi trebuie să performeze justificarea celui mai mare eșec edilitar din istoria postceaușistă a Clujului, în plin an electoral.
Detalii.
1. Primăria clujeană a reușit performanța de-a înfrânge cu un record de 0% (zero procente) în lupta cu jaloanele PNRR (ex. 88 – “Realizarea a 50% din lucrări – final de 2024” – în termeni de km de tunel, și număr de stații).
2. Asumările Primăriei pentru vara 2026 – Florești-Mănăștur, 7.5 km tunel și 7 stații la roșu, sunt de asemenea kaput, dead in the water, imposibil de livrat.
3. Primăria a rătăcit finanțarea din PNRR – aceasta reprezentând cam toți banii pe care i-a avut „pe bune” pentru acest proiect.
4. Primăria oricum era descoperită în a finaliza chiar și secțiunea Florești-Mănăștur, costurile acesteia ajungând să fie mai aproape de miliardul de euro decât de cele 300 milioane din PNRR.
SĂRAC DAR VESEL,
5. Ejectarea oficială iminentă din sânul PNRR înseamnă că Primăria Cluj-Napoca acum măcar nu va mai fi stresată și de niște eurocrați care-i verifică, scorțos, deadline-urile.
O ușurare! Iar așa cum
6. Nici nu prea mai poate fi vorba de un metrou funcțional în 2031 (vezi și estimarea analistului George Jiglău din Adevărul)
7. Proiectul are șansa acum să iasă din toate asumările mitomane încorsetante, începute cu “ultima lopată la un metrou funcțional, în 2026” (Boc, E. 25.02.2021, CIIC), și să se lăbărțeze pragmatic, pe “cât va fi nevoie”, iar asta înseamnă că
8. Lucrările o să ajungă să dureze fix acele 2-3 decenii pe care inginerii consultați le-au prorocit din 2021. Pam pam.
*****
Dar în marea și binemeritata relaxare, întrebarea care îi mai rămâne Primăriei este cum să-i comunice acest mega-eșec poporului (momit cu mântuirea de iadul traficului prin „metrou”) în contextul unui PNL proaspăt stafidit de la 16 la 10 membri în Consiliul Local, și în pragul alegerilor parlamentare – unde partidul, deja e clar, se va stafidi și mai mult.
Programul individual compus de Țucahare Comunicaționale, performat din 16.09 până la sfârșitul ajunului electoral de lotul olimpic al Primăriei, va propune exerciții verbale obligatorii incluzând:
1. “proiectul merge înainte”.
2. “proiectul e în grafic”.
3. “avem un contract de finanțare semnat”.
4. “finanțarea e asigurată”.
5. “noi am făcut tot ce a depins de noi”.
6. “de aici, e treaba guvernului”.
******
Dar hai să ne uităm, noi, poporul (și totodată, cică, juriul) cum se evaluează de fapt fiecare din aceste aserțiuni.
1. “proiectul merge înainte” – ascunde falsul că de fapt nu proiectul inițial merge înainte, ci un proiect derivat, cu alți parametri: alte soluții, alte termene, alte costuri – de care Primăria nu ne zice – cu toate că „proiectul vechi” e kaput. E ca și când ai rescrie o carte păstrând coperta cu titlul, iar apoi ai merge la editură pretinzând că e aceași carte. Așa că aserțiunea rămâne adevărată doar în sensul “rescriem proiectul, și încercăm să îl ctitorim în ritmul în care guvernul ne-a mai binecuvânta, cu țârâita, cu niște bănuți ca să mai facem și noi unele componente ale lucrării”.
2. “proiectul e în grafic” – ascunde falsul că de fapt inclusiv “graficul” vechi e kaput. Dar e adevărată în sensul “am făcut un alt grafic, pe care o să o mai tot modificăm de fiecare dată când ne prindem că alunecăm cu lucrările. Prin această șmecherie, exersată deja la zeci de alte lucrări, o să vă putem zice că suntem în grafic, mereu”.
3. “avem un contract de finanțare semnat” – Adevărat în toate sensurile. Doar că acel contract nu este un cec în alb și se referă la o variantă compromisă a proiectului – el incluzând o serie de asumări din partea Primăriei, pe care aceasta le-a nerespectat cu brio. Deci contractul de finanțare va trebui să fie rediscutat.
4. “finanțarea e asigurată” – complet fals. Nu este nimic “asigurat”. Istoria post-ceaușistă a țării e doldora de proiecte cu contractele semnate, apoi nefinanțate.
5. “noi am făcut tot ce a depins de noi” – Adevărat în sensul “ne-am dat peste cap încercând să acoperim cu hârtii trip-ul primarului”. Fals în rest.
6. “de aici, e treaba Guvernului” – Adevărat în sensul “proiectul e la bătaia vântului politic. De aici încolo va trebui să c̶e̶r̶și̶m̶ d̶e̶ l̶a̶ P̶S̶D̶ negociem orice șfanț”.
*****
Distinși clujeni, în timpul acestui shitshow poate e timpul să ne întrebăm:
-cât mai rămânem captivi acestui tăvălug jenant de double-speak?
-cât mai rămâne administrația locală captivă în imposibilitatea asumării politice a vreunui fail?
-cât mai rămânem, atât noi cât și primăria, captivi în pierderea, cu anii, a unor resurse valoroase (incluzând atenție, timp, energie și bani) cu care s-ar fi putut adresa, realist, problema gravă a traficului din oraș?.
Proiectul s-a dus și nu s-a dus – dar problema traficului rămâne. E vorba aia din bătrâni „Promisiunea, bucuria prostului” – și deci zi, te bucuri, clujene? Când ești blocat în trafic cu copiii tăi, îi mai transferi și lor din înțelepciunea ta, gen “amu îi rău, da’ o promis….”? Ai șanse ca de așa bucurii să vă fie plină toată viața.” arată István Szakáts pe grupul Clujul Civic.
