Gabriela Groza, despre decizia de divorț: „Stai, te zbați, te gândești de o sută de ori, revii sau nu asupra deciziei iar peste doi ani revii din nou!”
Prezentă în cadrul podcastului Horia Nasra Show, avocata și psihologul Gabriela Groza a oferit o analiză amplă și realistă asupra creșterii ratei divorțurilor din ultimii ani, subliniind că acest fenomen nu are o cauză unică, ci este rezultatul unor transformări profunde ale societății: „Cred că răspunsul e unul foarte complex, de la presiunea socială care nu mai există, pentru că instituții precum biserica și familia nu mai sunt valorificate cum erau”, explică Gabriela Groza.
Schimbarea relațiilor și slăbirea instituției familiei
Psihologul atrage atenția asupra modului în care s-a modificat relaționarea dintre oameni, inclusiv în cadrul familiei: „Mai demult mergeai acasă la mama, la tata, la sora, la mătușa, fără să dai un telefon, fără să anunți, intrai în casă și am venit. Acum trebuie să suni să vezi când se potrivește, dacă se potrivește.”
Această schimbare aparent banală reflectă, de fapt, o transformare profundă a instituției familiei: „De la această schimbare de relaționare îți dai seama cum s-a schimbat de fapt instituția familiei ca atare.”
Individualismul și dispariția presiunii sociale
Gabriela Groza explică faptul că România a preluat multe elemente din modelul societăților individualiste occidentale: „Vorbim de cariera mea, planurile mele, scopurile mele, sensul meu, ce îmi doresc eu. E o viziune destul de individualistă.”
Această orientare spre individ vine în contrast cu societățile colectiviste, unde grupul și familia aveau un rol central. Odată cu dispariția presiunii sociale, au dispărut și unele mecanisme care mențineau relațiile stabile: „Presiunea asta socială nu e doar rea, e și una bună, pentru că ține lucrurile laolaltă.”
Independența financiară și ușurința deciziei de a pleca
Un alt factor important este independența financiară, mai ales a femeilor, care permite luarea unor decizii mai libere: „Dacă ai independență financiară, toate deciziile sunt mai libere. Foarte multe constrângeri au dispărut.”
Însă această libertate se corelează cu o disponibilitate mai mică de a rămâne într-o relație dificilă și de a lucra la repararea ei.
Cultura schimbării și intoleranța la disconfort
Psihologul subliniază că societatea actuală favorizează schimbarea rapidă în detrimentul construirii pe termen lung: „Nu-i bună relația asta, o schimb. Nu-i bun jobul ăsta, îl schimb. Nu-i bun scopul ăsta de viață, îl schimb. Toate se schimbă, foarte puține se repară.”
Această atitudine este susținută de o toleranță scăzută la disconfort: „Avem o cultură a confortului, care ne face să căutăm confortul și să evităm disconfortul.”
Decizia de divorț, un proces interior lung și contradictoriu
Din experiența sa profesională, Gabriela Groza explică faptul că decizia de a divorța nu este nici pe departe un act simplu sau liniar: „Ți-o spun pentru că am lucrat cu sute de oameni, atât în contexte terapeutice, cât și în contexte de drept, iar lucrurile nu sunt atât de liniare cum ne-ar plăcea nouă să fie. Nu funcționează așa: m-am gândit că vreau să divorțez, gata, de acum încolo e doar un proces până se întâmplă. Nu. Stai, te zbați, te gândești de o sută de ori, revii asupra deciziei, te gândești că poate nu e bună, iar peste doi ani revii din nou. Așa funcționează, chiar dacă nu ne place.”
Această oscilație arată cât de complex este procesul emoțional din spatele unui divorț și cât de mult se luptă oamenii între dorința de stabilitate și nevoia de confort personal.
Sacrificiul, o valoare tot mai rară
În final, Gabriela Groza atrage atenția asupra dispariției sacrificiului ca valoare socială: „O familie o poți întreține câtă vreme ai capacitatea de a te autosacrifica pentru membrii ei, destul de frecvent. Nu pentru că renunți la tine, ci pentru că există un scop dincolo de tine: ca acea familie să funcționeze. Și cred că sunt puțini oameni dispuși să facă asta.”
Analiza sa oferă o explicație profundă și onestă pentru creșterea ratei divorțurilor, punând accent pe schimbările de mentalitate, pe cultura confortului și pe dificultatea de a tolera imperfecțiunea și suferința într-o relație.
