De pe asfaltul din Baia Sprie, până în Bundesliga. Miriuță: „Noi aveam o minge de plastic și jucam în parcare. Astăzi copiii au totul, dar le lipsește foamea de performanță!”
Fotbalul românesc a dat generații întregi de jucători care au ajuns să evolueze la cel mai înalt nivel, într-o perioadă în care condițiile de pregătire erau incomparabil mai modeste decât cele de astăzi. Despre diferențele dintre generații a vorbit fostul internațional Vasile Miriuță, invitat la Horia Nasra Show, unde a rememorat copilăria petrecută pe terenurile improvizate din Baia Sprie și drumul care avea să îl ducă până în Bundesliga și în echipa națională a Ungariei.
Cu umor, dar și cu sinceritate, fostul fotbalist a făcut o comparație între copiii de astăzi și generația sa: „La plusuri, acum fac așa o comparație cu umor, au toate condițiile din lume pe care noi nu le-am avut atunci. De la echipament, la terenuri, au absolut tot. Minusul este că nu mai au acea foame pe care am avut-o noi. Sunt alte vremuri. Atunci era doar școală și fotbal. Acum sunt foarte multe lucruri care îi preocupă și le iau din timpul în care ar putea să facă sport”, a declarat Vasile Miriuță.
O minge de plastic și o parcare au fost primele „terenuri” ale unui viitor internațional
Întrebat de Horia Nasra câte mingi avea în copilărie, Miriuță a oferit un răspuns care spune multe despre generația care a crescut campioni: „Sincer, aveam o minge de plastic, din aceea cu buline, costa 13 lei. Era roșie cu buline albe. Aia era mingea noastră de fotbal.”
Locul de joacă era la fel de simplu: „Jucam în parcare, în Baia Sprie. Când venea o mașină ne opream, trecea și începeam iar. Erau campionate între scările blocurilor. Jucam de dimineața până seara. Numai fotbal.”
Nici în timpul școlii pasiunea pentru fotbal nu dispărea: „La educație fizică întârziam tot timpul, pentru că jucam fotbal. Nu exista altceva.”
De pe asfaltul din Baia Sprie, până în Bundesliga
Povestea lui Vasile Miriuță demonstrează că talentul și munca pot depăși lipsa condițiilor materiale.
Născut la Baia Sprie, fostul mijlocaș și-a început cariera în România, evoluând pentru Baia Mare, înainte de a face pasul în fotbalul maghiar.
A cunoscut consacrarea la Ferencváros, unul dintre cele mai importante cluburi din Ungaria, iar evoluțiile foarte bune i-au deschis drumul către campionatul Germaniei.
Miriuță a jucat în Bundesliga pentru Energie Cottbus, unde s-a remarcat prin seriozitate și constanță, evoluând împotriva unor echipe de top ale Europei. De asemenea, a mai îmbrăcat tricourile formațiilor MSV Duisburg și Dinamo Dresden, acumulând o experiență importantă în fotbalul german.
La nivel internațional, Vasile Miriuță a ales să reprezinte naționala Ungariei, pentru care a disputat mai multe partide și a înscris goluri importante, devenind unul dintre puținii fotbaliști născuți în România care au evoluat la nivel de echipă națională pentru țara vecină.
O carieră continuată pe banca tehnică
După retragerea din activitate, Vasile Miriuță a rămas în fenomenul fotbalistic, devenind antrenor.
A pregătit mai multe echipe importante din România și Ungaria, printre care ASA Târgu Mureș, CFR Cluj, Concordia Chiajna, Dinamo București, FC Hermannstadt, Chindia Târgoviște, Minaur Baia Mare și alte formații, fiind apreciat pentru disciplina și seriozitatea pe care le impune în vestiar.
„Foamea” care făcea diferența
În opinia fostului internațional, cea mai mare diferență dintre generația sa și copiii de astăzi nu este dată de talent sau de infrastructură, ci de motivație.
În urmă cu câteva decenii, copiii petreceau ore întregi în fața blocului sau pe maidane, transformând orice spațiu liber într-un teren de fotbal. Astăzi, deși bazele sportive, echipamentele și condițiile de pregătire sunt incomparabil mai bune, tentațiile tehnologiei și ale mediului online reduc timpul dedicat sportului.
Mesajul lui Vasile Miriuță este unul care depășește granițele fotbalului. Este o lecție despre perseverență, disciplină și dorința de a reuși, demonstrând că marile performanțe nu se nasc întotdeauna în cele mai moderne baze sportive, ci din pasiunea autentică pentru joc.
