Consulul onorific al Franței la Cluj: „Pentru vârstnici, viața medicală în România este uneori mai simplă decât în Franța”
Invitat în podcastul „Lumea lui Avarvarei”, Pascal Fesneau, consul onorific al Franței la Cluj, a vorbit deschis despre motivele pentru care și-a mutat mama din Franța în România. El a explicat că, pentru persoanele vârstnice, accesul la servicii medicale și la îngrijire este adesea mai ușor în România decât în țara sa natală.
Fesneau a subliniat dificultățile majore cu care se confruntă pacienții din Franța, în special în ceea ce privește accesul la specialiști: „Am avut, deci familia mea, maica mea a trăit în Franța și de curând am mutat-o în România pentru că este mult mai simplu când devii o persoană mai în vârstă să trăiești în România decât în Franța. Serios? Accesul la un medic, de exemplu, este mai ușor, accesul la un masăr de kinetoterapeut este mai ușor, accesul pentru a te opera de cataracta este mai ușor, atâta timp, evident, cât ai resursele financiare care îți permite, dar macar ai această posibilitate.”
Consulul a explicat că timpii foarte mari de așteptare sunt una dintre cele mai mari probleme ale sistemului medical francez: „Un oftalmolog în Franța, în zona vișiului, dacă vrei o programare, trebuie să aștepți șase luni și trebuie să mai aștepți încă șase luni ca să te opereze cineva de la cataracta pentru că un oftalmolog în Franța nu operează de cataracta, trebuie să te duci la spital și să fii înscris în lista de așteptare.”
Chiar și în mediul privat, situația nu se îmbunătățește semnificativ, din cauză că deficitul de medici este generalizat: „La noi că mergi la public sau că mergi la privat oricum este un deficit de medici și în plus în general oamenii evident nu au posibilitate să plătească sume exorbitante chiar la o clinică privată și clinicile private nu sunt în orașele mici, sunt în orașele mari.”
În contrast, Fesneau a apreciat flexibilitatea sistemului medical din România, pe care îl consideră mai accesibil pentru un vârstnic aflat în nevoie de îngrijiri regulate. Declarațiile sale au deschis o discuție importantă despre diferențele dintre cele două sisteme și despre provocările cu care se confruntă Franța în domeniul sănătății publice.
