Alin Tișe, reacție explozivă în disputa privind SUA, după declarațiile lui Fritz: „Imbecililor, care vă jucați cu țara, opriți-vă!”
Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, intervine tranșant în controversa politică izbucnită după apariția unor informații privind întâlnirile unor lideri politici români cu Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea Statelor Unite în Grecia. Liderul liberal respinge ideea că simpla existență a unor asemenea contacte diplomatice ar trebui transformată într-o acuzație și avertizează că relația cu Washingtonul reprezintă o miză strategică mult prea importantă pentru România pentru a fi folosită în confruntările politice interne. Mesajul său vine după ce Dominic Fritz le-a cerut explicații lui Sorin Grindeanu și George Simion în legătură cu discuțiile purtate cu diplomatul american, pe fondul unor informații publicate de presa internațională despre căderea Guvernului Bolojan.
Alin Tișe folosește un limbaj extrem de dur, însă în centrul intervenției sale se află un argument precis: un politician român nu ar trebui pus sub semnul întrebării doar pentru că discută cu reprezentanții Statelor Unite sau ai Uniunii Europene. Dimpotrivă, susține președintele CJ Cluj, asemenea contacte sunt firești atunci când sunt urmărite interesele României: „Bat clopotele a furtună! Imbecililor, care vă jucați cu țara, opriți-vă! Au ajuns unii dintre cei regăsiți în Parlament din greșeală să se acuze reciproc că unii sau alții s-au întâlnit cu ambasadorul SUA.”
Pentru Tișe, problema depășește scandalul politic al momentului. România și-a construit politica externă și de securitate din ultimele decenii pe apartenența la NATO și Uniunea Europeană și pe dezvoltarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite. Din această perspectivă, el consideră necesar ca liderii români să mențină canale deschise de comunicare atât cu Washingtonul, cât și cu capitalele europene: „Eu vreau ca politicienii din România să se întâlnească atât cu partenerul strategic SUA, cât și cu partenerii din UE. Oricând și pe orice subiect de interes pentru România!”, spune Alin Tișe.
De unde a pornit scandalul. Ce a spus Dominic Fritz
Controversa are la origine informații atribuite unei relatări Wall Street Journal despre Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea SUA în Grecia. Potrivit relatărilor presei românești despre articol, diplomata americană ar fi făcut, la o cină desfășurată la Atena, afirmații interpretate drept o referire la o posibilă implicare americană în căderea Guvernului Bolojan. Relatarea se bazează pe mărturia unui participant și pe persoane cărora le-ar fi fost povestit episodul, iar avocatul ambasadoarei a contestat felul în care schimbul de replici a fost prezentat. Prin urmare, presupusa implicare americană nu poate fi prezentată drept fapt stabilit.
În acest context, președintele USR, Dominic Fritz, le-a cerut explicații liderilor PSD și AUR. Fritz l-a întrebat pe Sorin Grindeanu despre întâlnirea din 31 martie și despre eventuale discuții legate de moțiunea de cenzură, iar lui George Simion i-a cerut să precizeze ce a discutat cu ambasadoarea și dacă a existat vreo înțelegere în contextul schimbării guvernului.
Sorin Grindeanu a respins interpretarea, afirmând că întâlnirea cu Kimberly Guilfoyle a avut drept subiect Coridorul Vertical de Gaze, proiect energetic prin care România poate avea un rol de tranzit. Restul afirmațiilor legate de o presupusă implicare în schimbarea guvernului au fost caracterizate de liderul PSD drept „pure fabulații”. George Simion a respins, la rândul său, ideea unor discuții privind înlăturarea Guvernului Bolojan și a susținut că afirmațiile atribuite ambasadoarei sunt inventate sau scoase din context.
În acest punct intervine Alin Tișe. Mesajul său nu stabilește ce s-a discutat la respectivele întâlniri și nici nu poate tranșa acuzațiile apărute în spațiul public. El pune însă accentul pe diferența dintre solicitarea legitimă de clarificări asupra conținutului unei discuții și transformarea contactului cu un reprezentant al Statelor Unite într-un argument politic negativ în sine: „Cât de cretin să fii să ai asemenea abordare bolnavă, patologică? Atunci când tu ești rupt în… și te bazezi strategic pe SUA. Cu asta nu ai voie să te joci. Cu viitorul acestei țări!”, afirmă președintele CJ Cluj.
Tișe merge mai departe și își critică inclusiv propriul partid. El consideră că PNL trebuie să formuleze fără ambiguități o poziție privind relația cu Statele Unite și să nu permită ca disputele dintre partide să relativizeze importanța Parteneriatului Strategic: „Iar PNL girează, prin parteneriatul cu acești imbecili, astfel de preocupări. PNL trebuie să se dezică urgent de acești indivizi și să susțină public, fără echivoc: parteneriatul strategic cu SUA!”
Dincolo de tonul polemic, intervenția lui Alin Tișe ridică astfel o problemă mai largă: cât de departe ar trebui să meargă confruntarea politică internă atunci când ajunge în zona relațiilor externe și a arhitecturii de securitate a României? Solicitarea de transparență privind întâlnirile politicienilor cu diplomați străini este o chestiune distinctă de contestarea utilității dialogului diplomatic. Iar Tișe insistă tocmai asupra acestei separări.
România și SUA: de la relații diplomatice la Parteneriatul Strategic
Relația româno-americană este mult mai veche decât Parteneriatul Strategic actual. Relațiile diplomatice dintre România și Statele Unite au fost stabilite în 1880, după recunoașterea independenței României. Ele au traversat ulterior perioade foarte diferite, inclusiv cele două războaie mondiale și deceniile comuniste.
După Revoluția din 1989, relațiile dintre București și Washington au cunoscut inițial o perioadă prudentă, administrația americană urmărind evoluția reformelor democratice, a drepturilor omului și a economiei românești. Documentele istorice ale Departamentului de Stat arată că apropierea s-a accelerat în anii ’90, pe măsură ce România și-a asumat integrarea în structurile occidentale.
Momentul decisiv a venit în 1997. În timpul vizitei sale la București, președintele american Bill Clinton a anunțat lansarea Parteneriatului Strategic România–SUA. Potrivit Departamentului de Stat, cooperarea era construită pe recunoașterea importanței strategice a României, pe valori comune și pe interesul pentru stabilitate, dezvoltare democratică și integrarea euroatlantică. Parteneriatul era gândit inclusiv ca sprijin pentru drumul României către NATO, fără a reprezenta la acel moment un substitut pentru apartenența la Alianță.
România avea să devină membră NATO în 2004, iar cooperarea militară româno-americană s-a aprofundat ulterior. Un nou moment de referință a venit la 13 septembrie 2011, când România și Statele Unite au adoptat la Washington Declarația Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI. Documentul a extins cadrul cooperării în domenii precum securitatea, apărarea, economia, energia, statul de drept și schimburile dintre cele două societăți. În aceeași zi a fost semnat și acordul privind amplasarea în România a sistemului american de apărare împotriva rachetelor balistice, care a dus la dezvoltarea facilității de la Deveselu.
Parlamentul României a reafirmat în 2022, la împlinirea a 25 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic, rolul acestuia în integrarea euroatlantică și în cooperarea dintre cele două state. Documentele oficiale arată că relația s-a extins în timp de la securitate și apărare către energie, comerț, investiții, aplicarea legii, educație și schimburi culturale.
Acest traseu de aproape trei decenii al Parteneriatului Strategic oferă contextul intervenției lui Alin Tișe. Indiferent de confruntările dintre PNL, USR, PSD sau AUR și independent de ceea ce vor stabili eventualele clarificări privind întâlnirile aflate acum în centrul controversei, relația România–SUA este una instituțională, construită succesiv de guverne și președinți de orientări politice diferite și integrată în politica externă și de securitate a statului român.
Tocmai de aceea, mesajul transmis de Alin Tișe este că disputele interne nu ar trebui să transforme dialogul cu unul dintre principalii parteneri externi ai României într-un motiv de culpabilizare politică în sine. Conținutul întâlnirilor poate fi discutat, contestat și cerut la vedere; utilitatea dialogului diplomatic este o chestiune diferită.
Iar președintele CJ Cluj își încheie intervenția cu aceeași idee pe care își construiește întregul mesaj: „PNL trebuie să se dezică urgent de acești indivizi și să susțină public, fără echivoc: parteneriatul strategic cu SUA!”
