Alin Tișe: Oamenii mici și umbra lor mare
În adâncul sufletului unui om mic sălășluiește o furtună tăcută, o fântână secată în care odinioară ar fi putut clocoti vise, speranțe și iubire. Dar acum, în loc de lumină, acolo se strâng fricile, rușinile nerostite și complexele ascunse sub masca controlului. Acești oameni nu vorbesc cu vocea inimii, ci cu ecoul unui gol interior pe care încearcă să-l astupe prin manipularea altora.
De ce își doresc să controleze? Poate pentru că lumea din jurul lor pare prea vastă, prea imprevizibilă, iar propria lor micime îi sperie. În loc să se ridice prin merit, preferă să-i tragă pe alții în jos, în noroiul în care ei se simt stăpâni. Este un dans bolnav al puterii, în care ei dictează mișcările doar pentru a ascunde faptul că nu știu să danseze. Nefericirea lor nu este zgomotoasă, ci otrăvitoare, picurată încet, ca o ploaie rece care nu udă, ci doar îngheață. Ei nu recunosc meritele altora pentru că meritul celorlalți este o oglindă în care își văd clar propria neputință. Fiecare succes străin reprezintă pentru ei o înfrângere personală, iar fiecare laudă rostită altcuiva sună ca un clopot funerar pentru propria valoare.
Dar, cât de mare trebuie să fie durerea unui astfel de suflet? Să fii prizonierul propriilor limitări, să-ți petreci zilele construind ziduri în jurul tău, ca nimeni să nu vadă adevărul: că în spatele controlului, în spatele aroganței, stă un copil speriat, care nu a învățat să iubească.
Într-o lume unde umbrele domină, adevărata putere nu stă în a controla, ci în a dărui libertate. Oamenii mici, prin strigătul lor de dominare, trădează doar goliciunea unei închisori construite din frici și iluzii. Dar cei care se ridică din cenușa lor, fără teama de a fi vulnerabili, vor înțelege că măreția nu se câștigă prin subjugare, ci prin curajul de a-ți înfrunta propriile limite și de a le transforma în surse de lumină. Nu puterea de a manipula, ci tăria de a construi punți între oameni este ceea ce înalță spiritul uman. Și, astfel, chiar și cei care se ascund în spatele controlului, vor ajunge să înțeleagă, într-un târziu, că adevărata libertate nu poate fi cucerită, ci doar trăită.
Oamenii mici sunt doar umbrele a ceea ce ar fi putut fi. Nefericirea lor nu se vindecă prin control, nici prin putere falsă. Se vindecă doar atunci când renunță la iluzia controlului, când își privesc goliciunea și încep să o umple cu sens, cu iubire, cu acceptare. Dar câți dintre ei au curajul să facă asta? Câți vor prefera să rămână mici, crezând că umbra lor mare îi va salva? Răspunsul nu-l aflăm de la ei, ci de la noi, în felul în care alegem să nu ne lăsăm copleșiți de controlul lor. Și sufletul nostru alege corect, până la urmă …
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie
