Alin Tișe deschide un subiect pe care puțini politicieni au curajul să îl atingă: „Magistrații sunt discriminați”. Între populismul anti-pensii speciale și independența Justiției
Puține teme provoacă în România reacții atât de puternice precum pensiile magistraților. În ultimii ani, dezbaterea a fost dominată aproape exclusiv de cifre, privilegii și revolta unei societăți care privește cu nemulțumire diferențele dintre pensiile speciale și cele bazate exclusiv pe contributivitate. În acest climat, orice voce care încearcă să aducă în discuție și perspectiva sistemului judiciar riscă imediat să fie etichetată drept apărătoare a privilegiilor.
Tocmai de aceea intervenția președintelui Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, este una neobișnuită. Spre deosebire de majoritatea liderilor politici, care evită să susțină public magistrații din teama costurilor electorale, Tișe a ales să intre într-o dezbatere extrem de sensibilă. Nu discută doar despre pensii, ci despre statutul magistratului, independența Justiției și efectele pe care, în opinia sa, le pot avea modificările succesive asupra unui sistem aflat deja sub o presiune uriașă.
Declarația sa apare într-un moment în care Guvernul analizează noi modificări privind vârsta de pensionare și regimul pensiilor de serviciu, în contextul reformelor asumate prin PNRR și al presiunilor pentru reducerea cheltuielilor bugetare. În spațiul public predomină discursul potrivit căruia toate pensiile speciale trebuie eliminate sau diminuate. Alin Tișe vine însă cu o teză diferită: aceea că magistrații nu sunt privilegiați, ci, dimpotrivă, discriminați în raport cu alte categorii care beneficiază de pensii de serviciu.
Liderul liberal argumentează că magistrații plătesc contribuții și impozite similare celorlalți bugetari, sunt supuși unor incompatibilități și interdicții profesionale severe și au un volum de muncă ridicat, însă devin, aproape de fiecare dată, principala țintă a reformelor fiscale și administrative. Din această perspectivă, spune el, discuția nu ar trebui redusă exclusiv la cuantumul pensiilor, ci la modul în care statul protejează independența Justiției.
În mesajul său, Tișe avertizează că transformarea magistraților într-o țintă permanentă a discursului public poate avea consecințe asupra funcționării sistemului judiciar și asupra calității actului de justiție: „Magistrații sunt discriminați! Nedreptate la Dreptate! Subiectul este sensibil, tocmai de aceea cred că pot să îmi exprim și eu un punct de vedere.
În România zilelor noastre asistăm la un spectacol grotesc: un amestec de realitate, manipulare și zgomot public. Toată lumea strigă, nimeni nu ascultă. În mijlocul gălăgiei, uităm un adevăr simplu: vrem magistrați normali, limpezi la minte și la suflet.
Dar, cum se poate ajunge la asta, în condițiile în care magistrații sunt supuși unei adevărate avalanșe discriminatorii față de alte categorii de bugetari și de angajații din sistemul privat?
De exemplu, magistrații plătesc din salariu, ca orice angajat din domeniul public, impozitul și contribuția pentru pensie și sănătate. Spre deosebire de alte categorii de beneficiari de pensii de serviciu, de militari, diplomați, polițiști, aviatori, de exemplu, care nu plătesc.
Cu toate acestea, pentru magistrați nu există posibilitatea cumulului pensiei cu salariul. Dacă se optează pentru cumul, magistratul trebuie să renunțe la 85% din pensie.
Dacă pentru alții actualizarea pensiei se face prin actualizarea la inflație, magistrații sunt exceptați. Dacă este să se mărească vârsta de pensionare a unora, tot magistrații sunt primii vizați. La fiecare modificare a Codului Fiscal, pare că principala țintă sunt magistrații.
În acest context, o succesiune întreagă de măsuri luate de către guvernanți în ultima perioadă ridică semne de întrebare.
Unul din împărații Romei spunea că oricâtă putere politică ai avea, chiar dacă Senatul îți este subordonat, dacă nu controlezi Justiția, nu controlezi nimic! Frumoase cuvinte, care spun multe celui care vrea să înțeleagă. Pentru că, nu-i așa, ultimul bastion al democrației este Justiția. Dacă ai cucerit Justiția, ai cucerit cetatea!
Cred sincer că, după 25 de ani de muncă în magistratură, adânc îngropați în dosare, cu volumul sufocant de muncă actual, mult peste media de dosare din UE, magistrații care au avut până acum acest regim infernal de muncă trebuie să aibă un tratament corect.
Acesta nu e un privilegiu, e o protecție, pentru justiție și pentru cetățeni. Justiția obosită produce erori care nu pot fi acoperite cu niciun salariu sau pensie!
Personal, nu vreau dezbateri sterile, inutile, sloganuri pline de ură, goale, vreau corectitudine, luciditate în gândire și analiză. Nu vreau magistrați robotizați până la 65 de ani, vreau judecători și procurori limpezi în judecată, care să îți poată privi în ochi destinul, fără să clipească de oboseală.
Pensia de serviciu a magistraților vine, de fapt, să compenseze multiplele interdicții și incompatibilități din timpul activității. Dacă vrei, ca cetățean să fii apărat împotriva abuzurilor de orice fel, inclusiv politice, ai nevoie de o Justiție independentă. Iar independența pleacă de la siguranța vieții de zi cu zi, inclusiv a magistratului.
Nu e o bătălie pentru pensii, ci pentru justiție vie!
PS
Nu sunt impresionat de lăturile boților și nici de lătrăii din punctaje, care mă înjură. Este nefericirea lor.
Cred că un stat de drept fără o justiție – putere în stat – nu poate exista!”
Dincolo de polemica inevitabilă pe care o va genera această poziționare, declarația lui Alin Tișe mută discuția într-o zonă mai puțin abordată în ultimii ani: raportul dintre independența Justiției și statutul profesional al magistraților. Chiar dacă mulți români vor continua să privească pensiile de serviciu exclusiv prin prisma echității sociale, rămâne deschisă întrebarea dacă reformele succesive pot fi realizate fără a afecta funcționarea unui sistem esențial pentru statul de drept.
Dezbaterea este departe de a se încheia. Între presiunea opiniei publice, constrângerile bugetare și obligațiile asumate prin reformele europene, clasa politică va trebui să găsească un echilibru dificil. Mesajul lui Alin Tișe nu oferă toate răspunsurile, dar ridică o întrebare care nu poate fi ignorată: poate exista o Justiție cu adevărat independentă dacă statutul celor care o înfăptuiesc este modificat permanent în funcție de ciclurile politice și de presiunea momentului?
