Ștefan Gadola: În momentul în care imporți o mulțime de lucruri, inclusiv fructe și legume, deși ai terenuri și resurse, înseamnă că nu ești competitiv
Invitat la podcastul Lumea lui Avarvarei, omul de afaceri Ștefan Gadola a dialogat cu jurnalistul Adrian Avarvarei despre dispariția marilor industrii românești după 1989, erorile tranziției economice și șansele reale ale României într-un nou context european de reindustrializare.
Adrian Avarvarei a ridicat problema închiderii masive a capacităților industriale, plecând de la exemplul termocentralelor și extinzând discuția către alte ramuri ale economiei: „Menționați termocentralele care, bun, au fost închise. V-aș întreba și dacă s-a greșit în privința altor industrii care au fost închise după Revoluție. În sensul că, sigur că nu erau neapărat cele mai eficiente și, poate, calitatea era mai slabă decât în Occident, dar nu se putea face altfel acest proces? Nu se puteau reduce ca scară, tehnologiza și, totuși, folosi o parte din aceste industrii? S-a închis foarte mult după Revoluție.”
Experiențe din străinătate și valoarea industriei românești
Ștefan Gadola a răspuns pornind de la experiențe personale din afara țării, subliniind că nu vorbește din nostalgie, ci din contact direct cu realitatea: „Aici m-ați provocat și mi-ați adus aminte de câteva lucruri și vă spun, fără să am nostalgii ale anilor dinainte de Revoluție. Am fost în două țări, Egipt și Sri Lanka.”
În Sri Lanka, o discuție cu un om de afaceri local l-a surprins profund: „Am avut o discuție cu un om de afaceri care mi-a spus: «Diseară mergem la cină și vine și fratele meu, care lucrează în Ministerul Transporturilor, pentru că vrea să discute cu tine». Mi-am zis: ce vrea? Știți ce întrebare mi-a pus? «Poți să ne ajuți să luăm legătura cu acea fabrică de vagoane de la voi din țară?»”
Motivul era elocvent: „Noi avem foarte multe trenuri importate de la voi. Astăzi trebuie să importăm din China, care se strică foarte repede, iar noi mai avem încă vagoane importate de acum 20–25 de ani din România, care încă funcționează.”
Era vorba despre Astra Arad, un nume care, spune Gadola, încă inspira încredere peste hotare: „Aveau o experiență extraordinar de frumoasă cu vagoanele noastre. A fost un om care m-a șocat.”
Situații similare a întâlnit și în Egipt: „În Egipt am avut laude inclusiv pe partea petrolieră. Aveam combinate făcute de specialiștii noștri. Știau de Ploiești, erau încântați de ce s-a făcut.”
Ce s-a greșit după 1989
Antreprenorul consideră că problema nu a fost existența industriei, ci lipsa unei strategii coerente după Revoluție: „Trebuiau controlate imediat după Revoluție și trebuia investit în aceste fabrici. Să fie cu prețuri corecte, să existe o concurență corectă.”
Argumentul închiderii pe motiv de prețuri nu îl convinge: „Am înțeles că s-au închis din cauza prețurilor. Nu se poate. Vă spun, am avut o piață fantastică înainte.”
Deși respinge ideea nostalgiei, regretul rămâne: „Nu am nostalgii, dar e păcat că nu le-am putut dezvolta, crește și moderniza astfel încât ele să fie competitive și astăzi.”
Comparând România cu alte foste state comuniste, Gadola observă un contrast clar: „Am călătorit mult în țările foste comuniste. Au fabrici, au uzine de pe vremea aceea și merg înainte. Multe, multe.”
Reindustrializare și competitivitate
Discuția a ajuns firesc la strategia de reindustrializare a Uniunea Europeană și la autonomia strategică dorită față de marile puteri economice. Răspunsul lui Gadola a fost pragmatic: „E foarte simplu să faci un studiu: să vezi cât imporți și cât exporți.”
El a dat un exemplu aparent banal, dar grăitor: „În momentul în care imporți o mulțime de lucruri, inclusiv fructe și legume, deși ai terenuri și resurse, înseamnă că nu ești competitiv.”
Această realitate îl afectează personal: „Când intru într-un magazin și văd fructe sau legume din alte țări, sunt puțin trist. Pentru că știu că, pe vremuri, erau de la noi. Noi exportam.”
Consumul de energie, indicator al declinului industrial
Ștefan Gadola leagă declinul industriei de scăderea consumului de energie: „Dacă noi consumam 12.000 și astăzi suntem la 8.000, este o cădere fantastică. Asta arată că industria s-a dus.”
Clujeanul face diferența între eficientizare și colaps: „Eficientizarea înseamnă să reduci 10%, 15%, hai 30%. Dar noi suntem astăzi dezastruoși. Vă repet.”
O concluzie fără echivoc
Mesajul transmis în cadrul podcastului este unul dur, dar lucid: România a pierdut nu doar fabrici, ci și timp, piețe și șanse. Reindustrializarea este posibilă, însă doar prin strategie, investiții și competitivitate reală. Fără acestea, avertizează Ștefan Gadola, declinul industrial va continua să se reflecte direct în nivelul de trai și în dependența economică a țării.
