Prof. Florin Streanu despre disputa Guvernul Bolojan – magistrați: „Trebuie înțelepciune și de o parte și de cealaltă!”
Prof. univ. dr. Florin Streteanu, fost decan al Facultății de Drept din cadrul UBB și actual președinte al Senatului UBB, a comentat disputa din ultimele luni dintre Guvernul condus de Ilie Bolojan și corpul magistraților, subliniind că tensiunile au rădăcini vechi și reapar periodic: „Telenovela e mai veche, ea revine cu episoade noi sau cu sezoane noi din când în când. Ba în preajma alegerilor, ba după alegeri”, a afirmat profesorul, adăugând că este „păcat că lucrurile sunt abordate într-o notă mult prea politică”.
„Este firesc ca magistrații să beneficieze de un statut special, dar întinderea acestuia trebuie discutată”
În opinia lui Streteanu, tema nu ar trebui redusă la dezbaterea privind meritele magistraților, ci la sustenabilitatea sistemului: „Mi se pare absolut firesc ca magistrații să beneficieze de un statut special. Problema… este întinderea acestui statut. Nu le-aș spune privilegii pentru că termenul supără, dar… care este conținutul și întinderea acestui statut?”
Acesta a remarcat că România oferă, în prezent, unul dintre cele mai favorabile regimuri de pensionare pentru magistrați din Uniunea Europeană: „Din această perspectivă a vârstei de pensionare și a quantumului existent al pensiei, avem cel mai favorabil statut pentru magistrați din Uniunea Europeană, cumulând cele două.”
Streteanu a nuanțat însă discuția subliniind capacitatea limitată a statului: „Problema este cât își poate permite un stat la un moment dat să ofere. Or, dacă Franța sau Germania nu își pot permite să ofere acest statut, cred că trebuie să înțelegem că nici România… nu-l poate oferi pe termen lung.”
„S-au lovit două pietre tari”
Referindu-se la conflictul actual, profesorul a explicat blocajul astfel: „Din păcate, s-au lovit două pietre tari. Pe de-o parte, guvernul care vine și spune că trebuie să tăiem… și magistrații care spun că nu putem ceda nimic. E vorba de independența justiției aici.”
Deși este de acord că independența justiției este fundamentală, Streteanu și-a exprimat rezervele cu privire la justificarea folosită în dezbaterea publică: „Am anumite rezerve că această independență stă în principal în vârsta de pensionare și în quantum-ul unei pensii egale cu salariu. Pentru că dacă e așa, constatăm că avem singurii magistrații independenți din Europa.”
„Nu am văzut proteste pentru lucrurile care cu adevărat țin de independența justiției”
Profesorul a atras atenția că revendicările magistraților se concentrează excesiv pe pensii și pensionare, în timp ce alte probleme grave nu generează reacții similare: „N-am văzut proteste nici atunci când au fost declarate neconstituționale protocoalele… N-am văzut multe proteste legate de condițiile de muncă ale magistraților… Astea nu sunt condiții în care să-și desfășoare activitatea o instanță supremă.”
De asemenea, acesta a amintit lipsa progresului în proiectele promise privind infrastructura judiciară: „Tot discutăm de 20 de ani. Facem cartierul justiției, facem sediu nou pentru Înalta Curte. Nu facem nimic.”
Despre pensiile speciale: „Nu magistrații au cerut această situație”
Profesorul a punctat că actuala formulă a pensiilor magistraților nu a fost rezultatul unei cereri din partea corpului profesional: „N-a fost vina magistraților. Nu magistrații au cerut asta… A fost o tâmpenie pe care politicienii au făcut-o… Nu e vina. N-au cerut magistrații.”
Totuși, a remarcat și responsabilitatea morală a unor magistrați în acceptarea necriticată a acestor beneficii: „Sigur, nici n-am văzut pe cineva care iasă să spună: Dom’le, parcă nu-i chiar în regulă.”
„Cramponarea… nu dă bine”
În final, Streteanu a avertizat că rigiditatea ambelor părți riscă să tensioneze relația dintre magistrați și societate: „Această cramponare — noi nu cedăm nimic, nici un procent, nici un an — nu dă bine.”
Soluția, în opinia sa, trebuie să fie una echilibrată și sustenabilă: „Trebuie înțelepciune și de o parte și de cealaltă… să se găsească o soluție care să fie sustenabilă financiar, care să respecte nevoia unui statut special, dar la care e greu de ajuns fără dialog.”
