Radu Lupaș, avertisment dur despre metroul Clujului: „Cârtițele, odată intrate în pământ, trebuie să iasă în partea cealaltă”
Metroul Clujului are din nou finanțare europeană, are un termen – 8,8 kilometri până la sfârșitul anului 2029 – și are două utilaje TBM care așteaptă momentul în care vor putea intra efectiv în subteran. Dar tocmai aici Radu Lupaș, consilier local și vicepreședinte PSD Cluj-Napoca, pune o întrebare pe care administrația Emil Boc nu o poate rezolva doar prin anunțarea celor 357 de milioane de euro obținute pentru următoarea etapă: există certitudinea financiară că, odată pornite „cârtițele”, acestea vor putea lucra fără ca proiectul să ajungă din nou în situația de a aștepta o nouă sursă de bani? Pentru Lupaș, problema nu este dacă metroul trebuie construit – PSD spune explicit că susține proiectul –, ci dacă un șantier subteran de asemenea complexitate poate fi pornit înainte ca finanțarea necesară continuității să fie suficient de clară.
Avertismentul vine imediat după o veste importantă pentru proiect. Primarul Emil Boc a anunțat la 1 octombrie existența unui nou contract de finanțare pentru metrou, după ieșirea proiectului din vechea formulă PNRR. Valoarea totală indicată a contractului este de aproximativ două miliarde de euro, cu termen actual de finalizare a întregului proiect în 2032, însă suma alocată prin Programul Transport 2021–2027, cu prelungire până la 31 decembrie 2029, este de aproximativ 357 de milioane de euro: 305 milioane din fonduri europene, 46 de milioane de la bugetul național și circa 7 milioane contribuție locală. Până la acel termen trebuie finalizați 8,8 kilometri. Emil Boc a recunoscut în aceeași intervenție că ritmul trebuie accelerat și a avertizat constructorul Gülermak că întârzierile nu vor fi tolerate.
Este o gură de oxigen financiară majoră, dar nu este același lucru cu demonstrarea existenței, astăzi, a întregii finanțări necesare până la capătul magistralei. Iar aici intervine argumentul lui Radu Lupaș.
„Ai 100 de milioane de euro, mai mergi câteva sute de metri, le oprești, stai un an de zile”
Vicepreședintele PSD Cluj-Napoca atrage atenția asupra unei particularități esențiale a proiectului: metroul nu poate fi tratat ca un drum la care constructorul mai asfaltează câțiva kilometri când apar bani și oprește utilajele până la următoarea finanțare. Intrarea TBM-urilor în subteran schimbă radical natura șantierului: „Utilajele respective sunt utilaje de specialitate. Fără a intra în foarte multe detalii tehnice, genul acela de utilaje nu le poți opri și porni de fiecare dată când vrei tu. Ai 100 de milioane de euro, mai mergi câteva sute de metri, le oprești și stai un an de zile.”
Comparația este intenționat simplificată, însă problema de fond ridicată de Lupaș este serioasă. TBM-urile – Tunnel Boring Machines – sunt instalații industriale uriașe în jurul cărora funcționează întregul proces de excavare, evacuare a materialului, montare a segmentelor structurale și susținere a tunelului. Oprirea unui asemenea sistem pentru perioade lungi nu echivalează cu parcarea unui excavator la marginea șantierului.
Lupaș continuă: „Implică niște proceduri foarte stufoase, foarte costisitoare, așa că acele «cârtițe», odată pornite, nu trebuie oprite până când termină lucrarea.”
Afirmația nu trebuie interpretată literal în sensul că un TBM nu poate fi oprit niciodată – există opriri tehnice, mentenanță și proceduri prevăzute în exploatarea unor asemenea echipamente. Problema reală este oprirea prelungită sau neplanificată a lucrărilor, inclusiv din motive financiare, după începerea forajului. În asemenea condiții apar operațiuni suplimentare de securizare, întreținere și gestionare a frontului de lucru, iar costurile și riscurile depind inclusiv de geologia traseului.
De aceea, ideea politică formulată de Lupaș poate fi redusă la o întrebare extrem de concretă: înainte să bagi cele două „cârtițe” în pământ, știi de unde vin banii necesari pentru continuitatea operațiunii?
„Cârtițele” încă nu forează. Constructorul pregătește terenul
Momentul este cu atât mai important cu cât TBM-urile nu au început încă forajul. În martie 2026, constructorul anunța finalizarea celor 86 de piloți plastici pentru puțul de lansare, după care urmau lucrări pentru controlul apei din teren și primele săpături ale incintei. Utilajele se aflau atunci în conservare, iar Gülermak preciza că data exactă a începerii forajului urma să fie comunicată numai după confirmarea condițiilor de siguranță.
În mai, lucrările au intrat într-o nouă etapă în zona viitoarei stații Teilor din Florești, unde au început pereții mulați ai galeriei care va face legătura dintre stație și puțul de lansare. În paralel continuau pregătirile pentru excavarea puțului din care cele două TBM-uri trebuie introduse în subteran.
Mai mult, în iunie, viceprimarul Dan Tarcea declara în Consiliul Local că nu poate avansa o dată exactă pentru intrarea „cârtițelor” în subteran, arătând că proiectarea unor stații era încă în desfășurare.
Prin urmare, avertismentul lui Lupaș apare înaintea unui punct tehnic critic, nu după el. Cele două TBM-uri nu au intrat încă în tunel. Tocmai de aceea PSD spune că acum trebuie clarificată continuitatea financiară: „Noi avem datoria, executivul Primăriei are datoria să se asigure că poate să aibă finanțarea, astfel încât acele «cârtițe», odată intrate în pământ, să iasă în partea cealaltă.”
357 de milioane sunt o soluție importantă. Dar nu răspund singure la întrebarea întregului proiect
Aici trebuie făcută și distincția pe care disputa politică riscă să o estompeze. Primăria are acum un contract de finanțare, iar acesta este un progres real pentru proiect. Cei aproximativ 357 de milioane de euro reprezintă bani prevăzuți pentru etapa cu termen la sfârșitul lui 2029, când trebuie să existe 8,8 kilometri realizați. Primarul susține că întregul contract are o valoare de aproximativ două miliarde de euro și indică anul 2032 drept termen actual pentru finalizarea metroului.
Dar între valoarea totală a contractului și finanțarea europeană disponibilă pentru etapa actuală există o diferență enormă.
Exact această diferență trebuie explicată până la capăt.
Dacă 357 de milioane de euro duc proiectul până la o anumită bornă în 2029, administrația trebuie să arate și arhitectura financiară prin care magistrala continuă spre termenul din 2032. Nu pentru că opoziția cere acest lucru, ci pentru că un proiect de asemenea dimensiune nu își poate permite ca finanțarea să devină o întrebare urgentă după ce utilajele sunt deja sub oraș.
În plus, metroul a consumat deja resurse financiare importante. Datele privind plățile analizate în acest an arată că în 2024 municipalitatea a achitat către Gülermak aproximativ 225 de milioane de euro, iar în 2026 plățile pentru execuție au fost reluate. Până în septembrie, registrul Primăriei indica aproximativ 161,75 milioane de lei plătite în 2026 către Gülermak pentru lucrări de metrou, la care se adaugă alte costuri ale proiectului, precum supervizarea și exproprierile.
Cu alte cuvinte, proiectul nu mai este de mult o promisiune desenată pe o hartă. S-au angajat și s-au plătit sume foarte mari, există contracte, există șantier, există utilaje și există obligații.
De aici înainte, standardul de transparență trebuie să crească proporțional cu banii și riscurile.
PSD spune că nu vrea să blocheze proiectul. Dimpotrivă
Poziția exprimată de Radu Lupaș are însă o nuanță politică importantă. Consilierul PSD nu folosește problema finanțării pentru a cere abandonarea metroului și nici pentru a susține că proiectul nu ar trebui construit. Dimpotrivă, își asumă disponibilitatea PSD de a susține soluțiile prin care pot fi aduși banii necesari: „Astăzi noi nu vedem soluția aceasta, ne-am dorit să vedem soluția aceasta, punem umărul să vedem soluția aceasta, punem umărul cu orice este nevoie ca să ajutăm să se atragă finanțarea respectivă.”
Mesajul este continuarea poziției exprimate de Ovidiu Săcară, președintele PSD Cluj-Napoca: social-democrații susțin metroul și marile investiții de infrastructură, dar cer Primăriei un control mai strict asupra constructorului, calendare actualizate și explicații mai clare privind execuția și banii.
Lupaș o spune explicit: „Exact așa cum spunea domnul președinte, noi susținem toate proiectele majore de infrastructură ale municipiului Cluj-Napoca și ale zonei metropolitane.”
De aceea, disputa nu mai poate fi redusă la formula comodă „cei care critică metroul sunt împotriva metroului”. Critica formulată acum este alta: dacă susții proiectul, tocmai pentru că îl vrei construit trebuie să întrebi dacă există condițiile pentru a-l duce până la capăt.
Și aici administrația Boc are de dat un răspuns mai precis decât „avem contract de finanțare”.
Contractul este esențial. Cei 357 de milioane de euro sunt esențiali. Finanțarea europeană este o victorie administrativă importantă după dificultățile traversate de proiect. Dar întrebarea lui Lupaș începe exact de unde se termină această veste bună: ce se întâmplă după ce banii aferenți etapei actuale sunt consumați?
Dacă există deja răspunsul, el trebuie prezentat, dacă este în construcție, trebuie spus cum va fi construit.
Iar dacă încă nu există, problema trebuie rezolvată înainte ca șantierul să intre într-o fază în care oprirea devine dramatic mai complicată.
Boc cere accelerare, PSD cere certitudinea banilor. Constructorul este prins între cele două presiuni
Există și o convergență interesantă între discursul lui Emil Boc și cel al opoziției. Primarul spune că administrația și-a făcut partea prin obținerea finanțării și că acum este rândul antreprenorului să demonstreze că poate executa proiectul. „Întârzierile nu vor fi tolerate”, a avertizat Boc, precizând că până în decembrie 2029 trebuie finalizați 8,8 kilometri.
PSD spune, în esență, că presiunea trebuie exercitată simultan în două direcții: asupra constructorului pentru ritm și asupra administrației pentru continuitatea finanțării.
Ambele sunt necesare.
Nu ajută Clujul un constructor cu bani și fără ritm. Dar nici un constructor capabil să lucreze nu poate executa un proiect de două miliarde de euro dacă, pe traseu, finanțarea devine din nou incertă.
De aceea, înainte de momentul spectaculos în care primele imagini cu „cârtițele” coborâte în puț vor fi prezentate publicului, există o etapă mai puțin fotogenică, dar mult mai importantă: administrația trebuie să poată demonstra că există un traseu financiar credibil în paralel cu traseul subteran al metroului.
Radu Lupaș a formulat problema fără limbaj tehnocratic: „Acele «cârtițe», odată intrate în pământ, să iasă în partea cealaltă.”
Este o frază simplă, dar în spatele ei se află întrebarea de două miliarde de euro a Clujului.
Când cele două TBM-uri vor începe să foreze, Clujul nu va mai avea nevoie doar de bani pentru următoarea factură. Va avea nevoie de predictibilitate, continuitate și disciplină financiară până la capăt. Pentru că un metrou nu se construiește din inaugurări succesive de finanțări, iar un tunel nu poate rămâne o promisiune sub pământ.
Noua finanțare rezolvă o etapă. Următoarea obligație a administrației este să arate cum se leagă această etapă de restul drumului până în 2032.
Înainte să pornească „cârtițele”, Clujul trebuie să știe nu doar când intră în pământ. Trebuie să știe și cine plătește până când ies din el.






