Al 16-lea medic din familie. Dr. Petra Vigh-Nicoară: „Sunt al 16-lea medic din familia extinsă. A fost cea mai bună decizie”
Uneori, alegerea unei profesii nu vine dintr-o revelație și nici dintr-un plan făcut încă din copilărie. În cazul Dr. Petra Vigh-Nicoară, medic specialist în Protetică dentară și fondator PetraSmiles, drumul către stomatologie a trecut printr-un adevărat „consiliu de familie”, prin renunțarea la pediatrie și printr-o alegere între trei specializări: stomatologie, oftalmologie și dermatologie. Provenită dintr-o familie în care medicina traversează mai multe generații și în care ea spune că este al 16-lea medic din familia extinsă, Petra Vigh-Nicoară ar fi putut continua tradiția bunicii și străbunicii sale și să devină pediatru. Familia a considerat însă că tocmai empatia sa foarte puternică ar putea deveni o vulnerabilitate într-o specialitate în care ar fi trebuit să gestioneze inclusiv cazuri dramatice cu copii. Așa a ajuns să aleagă stomatologia, o decizie luată în adolescență și despre care spune astăzi, fără ezitare: „A fost cea mai bună decizie.”
Alegerea stomatologiei s-a conturat în jurul clasei a X-a, atunci când Petra Vigh-Nicoară începuse deja pregătirile pentru admitere și trebuia să transforme ideea generală de a urma medicina într-o opțiune profesională concretă. Medicina nu era deloc străină familiei sale. Dimpotrivă, reprezenta o tradiție transmisă de-a lungul generațiilor. Părinții săi au făcut o excepție de la acest traseu, ambii fiind ingineri, însă bunicii și străbunicii au fost medici. „În final mi-am dat seama, provenind dintr-o familie de medici, că ar fi bine totuși să urmez această cale. Sunt al 16-lea medic din familia extinsă. Părinții mei nu au urmat Facultatea de Medicină, ei sunt amândoi ingineri, dar bunicii, străbunicii au fost medici”, povestește fondatoarea PetraSmiles la Horia Nasra Show,
Pediatria părea alegerea firească. Familia a spus însă „nu”
Dacă tradiția familiei a împins-o către medicină, aceeași familie avea să intervină atunci când a venit momentul alegerii specializării. Prima variantă serioasă nu a fost stomatologia, ci pediatria, iar explicația venea tot din istoria familiei. Bunica sa fusese medic pediatru, iar străbunica avusese aceeași specializare și, după cum povestește Petra Vigh-Nicoară, ajunsese să conducă o clinică de pediatrie din Cluj. Pentru adolescenta care se pregătea pentru admitere, continuarea acestei tradiții părea un drum firesc. „Prin clasa a X-a, când am început pregătirile pentru admitere, aveam trei opțiuni. Bunica mea a fost medic pediatru, străbunica mea la fel a fost medic pediatru și a fost șefa Clinicii de Pediatrie din Cluj. Și doream să mă fac medic pediatru”, își amintește ea.
Numai că familia a privit lucrurile diferit. A urmat ceea ce medicul descrie astăzi, cu umor, drept un adevărat „consiliu” familial. Cei apropiați au considerat că Petra nu ar fi candidatul potrivit pentru pediatrie tocmai din cauza unei caracteristici personale care, în alte împrejurări, ar putea fi considerată un avantaj pentru un medic: empatia foarte puternică. Argumentul familiei a fost că un caz dramatic, în special moartea unui copil, ar putea avea asupra ei un impact emoțional greu de gestionat. „S-a făcut consiliul la mine în familie și s-a hotărât că nu sunt un bun candidat pentru pediatrie din cauza faptului că sunt foarte empatică. Și mi s-a spus: «Petra, tu nu ai putea să duci un caz fatal cu un copilaș, că ai fi distrusă după o chestie de genul ăsta»”, relatează Dr. Petra Vigh-Nicoară.
Trei variante pe masă: stomatologie, oftalmologie sau dermatologie
Odată eliminată pediatria, alegerea trebuia făcută în interiorul unui cerc mult mai restrâns. Trei variante au rămas pe masă: stomatologia, oftalmologia și dermatologia. Momentul care avea să îi determine întreaga carieră este povestit astăzi fără solemnitate, cu multă autoironie. Petra Vigh-Nicoară spune că a analizat fiecare posibilitate și a constatat repede că două dintre ele nu o atrăgeau deloc. Relația cu oftalmologia a rezumat-o prin faptul că nu este tocmai „prietenă cu ochiul”, în timp ce dermatologia a eliminat-o dintr-un motiv și mai direct: nu îi plac „bubele”.
„Așa că mi s-a spus: «Ai trei opțiuni: te faci fie stomatolog, fie oftalmolog, fie dermatolog». Și am stat și am analizat: cu ochiul nu-s foarte prietenă, bubele iarăși nu-mi plac, așa că am hotărât să mă fac stomatolog, să lucrez în gurile oamenilor”, povestește medicul.
Dincolo de umorul cu care este relatată astăzi întâmplarea, alegerea făcută atunci a devenit fundația întregului său traseu profesional. Ceea ce în adolescență fusese una dintre cele trei opțiuni rămase după renunțarea la pediatrie avea să se transforme într-o profesie, apoi într-o specializare și, în cele din urmă, într-un proiect profesional propriu. Petra Vigh-Nicoară a devenit medic specialist în Protetică dentară și fondator PetraSmiles, iar verdictul pe care îl dă astăzi alegerii făcute în adolescență este categoric: „Și a fost cea mai bună decizie.”
Înainte de medicină au fost psihologia, avocatura și arhitectura
Privind înapoi, stomatologia este cu atât mai interesantă ca destinație cu cât nu a reprezentat un vis profesional cultivat încă din primii ani ai copilăriei. Petra Vigh-Nicoară nu face parte dintre medicii care spun că au știut dintotdeauna că vor purta halatul alb. Înainte să apară medicina au existat mai multe scenarii, unele serioase, altele specifice imaginației unui copil. La un moment dat a vrut să devină psiholog, apoi avocat și, pentru o perioadă, a fost atrasă și de arhitectură. „Am vrut să fiu și avocat la un moment dat. După aceea mi-am dorit să fiu psiholog. Mi-am dorit să fiu avocat. După aceea, un pic, arhitect”, își amintește ea.
Dar înainte de toate acestea a existat o aspirație mult mai originală. La trei-patru ani, Petra nu visa nici la procese, nici la psihologie, nici la planșe de arhitectură și cu atât mai puțin la tratamente stomatologice. Voia să fie „musafir”. „Primul lucru care am vrut să fiu când eram mică a fost musafir. Pe la 3-4 ani mi-am dorit să fiu musafir”, povestește medicul.
Replica spune ceva și despre modul în care Petra Vigh-Nicoară își privește astăzi propriul traseu. Nu încearcă să construiască retrospectiv imaginea unui copil care ar fi avut de la început o vocație medicală perfect conturată. Dimpotrivă, povestea ei profesională este una a variantelor succesive, a căutării și a unei alegeri care s-a limpezit abia în adolescență. Între copilul care voia să fie „musafir” și medicul specialist de astăzi au existat psihologia, avocatura, arhitectura, apoi medicina și, în interiorul medicinei, pediatria.
Al 16-lea medic din familie, dar nu pe drumul pe care îl imaginase inițial
Există astfel un paradox interesant în povestea sa. Petra Vigh-Nicoară a continuat tradiția medicală a familiei, dar nu în specialitatea pe care această tradiție părea inițial să i-o indice. Bunica și străbunica reprezentau pentru ea modelul pediatriei, însă tocmai familia a fost cea care a îndepărtat-o de acest drum. Părinții, deși nu sunt medici, ci ingineri, și ceilalți apropiați au privit nu doar spre profesia pe care ar putea să o practice, ci și spre felul în care personalitatea ei ar putea suporta partea cea mai grea a acesteia. Empatia a devenit astfel criteriul care a schimbat direcția unei cariere.
În locul pediatriei a venit stomatologia, iar în locul unei tradiții urmate identic de la o generație la alta a apărut propriul traseu. Astăzi, ca medic specialist în Protetică dentară și fondator PetraSmiles, Petra Vigh-Nicoară este tot parte a istoriei medicale a familiei, dar și-a construit în interiorul acesteia propria identitate profesională.
Povestea alegerii sale arată, în același timp, cât de puțin seamănă uneori cariera pe care ajungem să o avem cu profesia pe care ne-o imaginam în copilărie. În cazul Petrei Vigh-Nicoară, drumul a început cu cea mai inocentă dintre dorințe – să fie „musafir” –, a trecut prin psihologie, avocatură și arhitectură, a ajuns foarte aproape de pediatrie și s-a oprit, în cele din urmă, la stomatologie.
Iar dintre toate variantele imaginate de-a lungul anilor, cea aleasă aproape prin eliminare s-a dovedit, spune ea, cea potrivită: „Cu ochiul nu-s foarte prietenă, bubele iarăși nu-mi plac, așa că am hotărât să mă fac stomatolog, să lucrez în gurile oamenilor. Și a fost cea mai bună decizie.”
