Guvernul pierde 1,2 miliarde de euro din PNRR și ignoră Spitalul de Copii din ClujAlin Tișe: „Le cer public demisia”
România reușește din nou o performanță greu de egalat în Uniunea Europeană: pierde bani europeni și, în același timp, refuză să finanțeze proiecte care erau pregătite să fie construite.
În timp ce Guvernul se laudă cu renegocierea PNRR și cu „optimizarea” investițiilor, realitatea este că România a pierdut aproximativ 1,2 miliarde de euro din fondurile europene, potrivit informațiilor prezentate de Consiliul Județean Cluj. Motivul? Pe lista de finanțare au ajuns proiecte considerate „fanteziste”, promovate pe criterii politice și relații de partid, în locul unor investiții mature și esențiale.
Iar exemplul care provoacă cea mai mare revoltă la Cluj este cel al Spitalului Pediatric Monobloc.
Cum să pierzi bani europeni și să blochezi spitale în același timp
La momentul elaborării PNRR, proiectul Spitalului Monobloc Pediatric din Cluj era unul dintre cele mai avansate proiecte medicale din România. În loc să fie sprijinit, ghidul de finanțare a fost modificat astfel încât proiectul să piardă puncte și să fie împins în afara listei de finanțare.
Paradoxul este uluitor.
Statul român susține că nu are bani pentru spitale moderne, dar refuză să finanțeze exact spitalele care puteau fi construite cu bani europeni.
Statul român spune că vrea servicii medicale mai bune pentru copii, dar blochează unul dintre cele mai importante proiecte pediatrice din țară.
Statul român spune că luptă pentru absorbția fondurilor europene, dar pierde miliarde în timp ce proiectele pregătite rămân pe raft.
Este o formă de management care ar fi respinsă și la o asociație de proprietari, dar care la București continuă să fie prezentată drept strategie de dezvoltare.
Alin Tișe: „Au politizat alocările prin PNRR”
Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, acuză direct factorii de decizie de la București că au transformat PNRR într-un instrument politic: „Am apelat la toți miniștrii Sănătății și la prim-miniștrii din ultimii ani, arătându-le că Spitalul de Copii din Cluj este un spital regional, doar jumătate dintre copiii tratați fiind din Cluj, restul provenind din întreaga regiune de Nord-Vest și din întreaga țară. Le-am arătat că jumătate din copiii tratați provin din alte județe. Au refuzat sistematic, pentru că au politizat alocările prin PNRR, banii fiind acordați unor incompetenți. Și iată că acum, România pierde bani, Clujul pierde bani, în timp ce copiii suferă. O să facem adrese către toate asociațiile de părinți, de copii din toată Regiunea de Nord Vest ca să le arătăm cum, în mod incalificabil, au ignorat finanțarea acestui spital, deși toți vin și se tratează aici. Le cer public demisia la toți cei care nu au înțeles nevoia de a finanța un spital de copii unic în România.”
Clujul tratează copiii din toată regiunea, dar Bucureștiul se face că nu vede
Datele prezentate de Consiliul Județean sunt greu de ignorat.
În 2025, doar 59% dintre copiii tratați la Spitalul Clinic de Copii din Cluj proveneau din județul Cluj. Restul au venit din Bistrița-Năsăud, Maramureș, Sălaj, Satu Mare, Bihor și alte județe ale țării. Cu alte cuvinte, vorbim despre un spital regional în sensul real al cuvântului, nu doar pe hârtie.
Dar la București matematica pare să funcționeze diferit.
Un spital care deservește sute de mii de copii din întreaga regiune nu este prioritar.
În schimb, proiectele care au contribuit la pierderea a peste un miliard de euro din PNRR au fost considerate suficient de bune pentru a primi finanțare.
România pierde bani, nimeni nu răspunde
Poate cea mai mare problemă nu este pierderea celor 1,2 miliarde de euro. Cea mai mare problemă este că nimeni nu pare responsabil.
Nimeni nu își asumă eșecul, nimeni nu explică de ce proiecte mature au fost eliminate, nimeni nu explică de ce regulile au fost schimbate în timpul jocului, nimeni nu explică de ce copiii din Transilvania trebuie să aștepte în continuare un spital modern în timp ce România returnează bani Europei.
În orice administrație funcțională, pierderea unor asemenea sume ar genera anchete, demisii și explicații publice. În România, produce comunicate optimiste.
Iar acesta este poate cel mai grav diagnostic dintre toate.
